Sari la conținut
Mâini în mănuși de grădină care așază bulbi de lalele într-o groapă săpată
Casa si gradina

Bulbii de lalele se plantează acum: adâncimea și greșelile care îi pierd

Cutia cu bulbi stă de două săptămâni pe un raft din hol, uitată între pungi și o umbrelă. Zilele se răcesc, pământul din grădină încă e lucrabil, iar lalelele din vara trecută par deja o amintire îndepărtată. Dacă te-ai întrebat vreodată de ce florile tale au ieșit rare, scurte sau deloc, răspunsul se ascunde de obicei în octombrie, în ce ai făcut sau nu ai făcut cu bulbii. Plantatul în toamnă nu cere unelte speciale, ci doar câteva decizii bine luate: locul, adâncimea, solul și momentul.

De ce contează chiar luna aceasta

Bulbii de lalele, narcise sau zambile au nevoie de o perioadă lungă de frig ca să-și formeze floarea din interior. Primăvara nu se pornește din senin: se pregătește sub pământ, încet, în lunile reci. Un bulb plantat prea devreme, când solul e încă cald, poate porni frunzele și apoi le pierde la primul ger. Unul plantat prea târziu, în pământ înghețat, nu mai apucă să prindă rădăcini.

Fereastra bună este de obicei de la mijlocul lui octombrie până la începutul lui decembrie, cât timp pământul nu e înghețat. Un reper simplu folosit de grădinari: când temperatura nopților se ține în jur de zece grade sau sub ea, e momentul. Dacă ai întârziat, nu renunța; un bulb plantat în noiembrie dă adesea flori la fel de frumoase, doar cu câteva zile mai târziu.

Înainte de toate, deschide pachetul și verifică bulbii. Cei moi, mucegăiți sau goi pe dedesubt nu se salvează. Un bulb sănătos este ferm ca o ceapă bună, cu tunica uscată și fără pete umede.

Mulți încep să cumpere bulbi abia când văd lalelele înflorite în piață, în aprilie, și se hotărăsc să le aibă și ei. Aceea este însă o dorință pentru anul care vine, nu pentru acesta. Cine vrea flori în primăvara următoare trebuie să se gândească la ele acum, când afară e ceață și frunzele cad. Poate sună paradoxal, dar tocmai încrederea asta în ceva care nu se vede încă face farmecul grădinăritului de toamnă.

Dacă ai cumpărat bulbii mai demult și nu ai apucat să-i plantezi, nu-i lăsa în pungă de plastic sau într-un loc cald. Pune-i într-o cutie de carton sau o plasă de hârtie, în garaj sau într-un cămăruț răcoros, la întuneric. Ținuți așa, rezistă fără probleme câteva săptămâni, dar nu mai mult de atât.

Locul în care bulbii nu putrezesc

Dușmanul numărul unu al bulbilor nu e gerul, ci apa stătută. O lalea își poate trece iarna îngropată în zăpadă, dar nu și într-o băltoacă lăsată de dezgheț. De aceea alege un loc cu drenaj bun: o buză de strat ridicat, o pantă blândă, spațiul de sub un arbust care nu ține umbră deasupra primăverii.

Dacă solul din grădina ta e greu, argilos, amestecă în groapă nisip grosier și puțin compost bine descompus. Nu folosi gunoi proaspăt de grajd, arde rădăcinile și atrage rozătoarele. Pe un sol mult prea nisipos, dimpotrivă, un strat de compost ajută la reținerea umidității.

Gândește-te și la soare. Lalelele cer lumină mult din martie până în mai, dar nu le pasă dacă vara locul e în umbra frunzelor. Un loc sub un pom foios este în multe grădini ideal, fiindcă primăvara, înainte ca pomul să înfrunzească, bulbii primesc tot soarele de care au nevoie.

Încearcă un test simplu înainte să alegi locul: sapă o groapă de o lopată adâncime, toarnă în ea o găleată cu apă și vezi cât durează până dispare. Dacă după o oră apa încă stă, locul nu e bun pentru bulbi fără o amendare serioasă a solului. Dacă se infiltrează în câteva minute, ai găsit un colț potrivit.

Ține cont și de ce vei planta lângă ei. Plantele care cer multă apă vara, cum ar fi hortensiile sau iarba de gazon udată zilnic, nu sunt vecini buni pentru lalele, fiindcă bulbii, intrați în repaus, pot putrezi dacă solul rămâne ud în iulie și august. Stratul cu ierburi decorative sau cu levănțică, mai sec vara, îi priește mai bine.

Cât de adânc, în cifre simple

Regula veche rămâne bună: groapa are adâncimea de trei ori înălțimea bulbului. La o lalea obișnuită asta înseamnă cam zece, doisprezece centimetri măsurați de la baza bulbului. La narcise, ceva mai adânc, la zambile și la ghiocei, mai puțin. Un bulb prea la suprafață îngheață sau iese afară cu ploile, iar unul prea adânc se chinuie să răzbată și înflorește slab.

Vârful ascuțit privește în sus, partea plată, cu rădăcinile uscate, în jos. Dacă nu ești sigur care e care, pune-l pe o parte; planta se descurcă singură, dar pierde puțin din energie. Distanța dintre bulbi poate fi de cam două, trei lățimi de bulb, iar grupurile de șapte, zece bulbi arată mai bine decât rândurile de soldați.

Un grădinar atent își face un șablon din carton cu găuri, ca să nu depășească distanța. Și îți mai dă un sfat: planta lalelele în cercuri neregulate, nu în linii drepte. Primăvara, efectul e mult mai natural.

Cum se așază, pas cu pas

  1. Sapă groapa sau șanțul la adâncimea potrivită și afânează fundul cu o furculiță de grădină.
  2. Presară un pumn de nisip pe fund dacă pământul reține apa.
  3. Așază bulbii cu vârful în sus, la distanță egală, fără să-i apeși.
  4. Acoperă cu pământ și tasează ușor cu palma, ca să nu rămână goluri de aer.
  5. Udă o singură dată, bine, dacă toamna e secetoasă; ploile fac restul.
  6. Pune un strat subțire de frunze uscate sau mulci, ca să țină umezeala și să ferească solul de îngheț brusc.

Pune un marcaj, un băț sau o piatră mică, acolo unde ai plantat. În aprilie, când alte plante încep să crească, e ușor să calci peste bulbi fără să știi.

Dacă plantezi în ghivece sau în jardiniere, regulile se schimbă puțin. Ghiveciul trebuie să aibă găuri mari de scurgere și un strat de pietriș pe fund, iar bulbii pot sta mai aproape unul de altul, aproape atingându-se. Pentru că pământul din ghiveci îngheață mai tare decât cel din grădină, ghivecele se mută într-un loc adăpostit, lângă zidul casei sau într-un colț de terasă acoperită, și se acoperă cu un strat de folie cu bule sau cu pânză de sac în nopțile geroase.

Rozătoarele, veverițele și alte surprize

Dacă grădina ta e vizitată de șoareci de câmp sau de cârtițe, bulbii pot dispărea peste iarnă fără urmă. Unii grădinari îi plantează în coșuri de plasă fină, ca să-i protejeze. Alții așază deasupra o plasă de sârmă subțire, pe care o acoperă cu pământ. Narcisele sunt aproape imune, fiindcă rozătoarele le ocolesc, așa că o bordură de narcise în jurul lalelelor ajută.

Pisicile sapă adesea în pământul afânat, mai ales dacă îl miroase proaspăt. Câteva crenguțe de pomi fructiferi puse peste strat descurajează cele mai multe vizite. Și nu te supăra dacă unii bulbi nu răsar: e normal să pierzi câțiva.

Un alt necaz frecvent este ploaia prea timpurie, urmată de un dezgheț. Dacă vezi că pământul s-a tasat și s-a crăpat, adaugă puțin mulci. Dacă un vârf verde iese prea devreme, nu-l tăia; protejează-l cu frunze și lasă-l să se descurce.

O altă idee care funcționează în multe grădini este plantarea în straturi, ca într-o lasagna: jos bulbii mari și adânci, cum sunt narcisele, deasupra un strat de pământ, apoi lalelele, iar la suprafață bulbii mici de ghiocei sau crocus. Cele patru etaje înfloresc pe rând, din februarie până în mai, în același pătrat de grădină, fără să se încurce unele cu altele. Metoda cere mai mult efort în octombrie, dar răsplata se vede lună de lună.

Culorile merită alese cu cap. Un singur soi într-un cerc mare arată mai bine decât zece culori amestecate fără plan. Alege două, trei tonuri care se potrivesc cu restul grădinii și repetă-le în mai multe locuri, ca să lege peisajul.

După înflorire: de unde vine floarea de anul viitor

Mulți oameni taie frunzele lalelelor imediat ce petalele au căzut, fiindcă arată urât. E o greșeală. Frunzele rămase verzi hrănesc bulbul pentru anul următor; dacă le tai prea devreme, bulbul rămâne slab și nu mai înflorește. Așteaptă până când ele se îngălbenesc singure, de obicei la începutul verii.

Poți ascunde frunzele ofilite printre plante perene care cresc la vremea aceea, cum ar fi mușchii de grădină sau crinii de zi. Odată cu vara, bulbii intră în odihnă, iar în pământ drenat nu mai au nevoie de udare. La lalelele hibride, florile scad de la an la an, așa că mulți le scot după al doilea sezon și le plantează din nou, într-un loc nou.

Narcisele și zambilele, în schimb, se înmulțesc singure și pot rămâne zeci de ani în același loc. Odată la câțiva ani, când tufele devin prea dese și înfloresc mai rar, le dezgropi, le desparți și le replantezi toamna.

Mâine, după-amiază, scoate cutia din hol, alege colțul de grădină cu cel mai bun drenaj și sapă prima groapă. Dacă nu ai timp pentru toți bulbii, plantează măcar o parte acum și păstrează restul la loc răcoros și aerisit, nu în pungă de plastic, ca să nu mucegăiască. Notează într-un carnet soiul, data și locul; în aprilie vei ști exact unde să cauți și ce să aștepți.