Sursă foto: Pexels.com
O autoutilitară ajunge în service pentru o problemă aparent minoră, iar programul unei întregi zile începe să se dea peste cap. Când vehiculele lucrează în schimburi, transportă marfă grea sau circulă pe drumuri cu mult praf și umezeală, lubrifierea nu mai poate fi tratată ca o simplă operațiune programată la aceeași dată pentru întreaga flotă.
Recomandările generale despre schimburi și revizii sunt utile ca punct de plecare, dar nu surprind întotdeauna detaliile care pot genera timp pierdut: încărcarea, temperatura de lucru, traseul, mediul de exploatare, accesul la punctele de lubrifiere și istoricul fiecărui vehicul.
Pentru companiile care operează flote mari și consumă volume semnificative de lubrifianți, alegerea produsului trebuie legată de felul în care este utilizat fiecare vehicul și de cerințele tehnice ale aplicației. Mentenanța devine mai ușor de controlat atunci când datele din atelier sunt corelate cu programul real de lucru al vehiculelor.
Problema nu începe când se aprinde martorul
O oprire neplanificată este, de multe ori, rezultatul mai multor semne mici trecute cu vederea. Un zgomot care apare doar la rece, o articulație care primește lubrifiant prea rar sau un vehicul care lucrează câteva ore peste intervalul obișnuit nu par neapărat urgente atunci când sunt privite separat. Împreună, însă, pot scoate un vehicul din programul de lucru și îl pot trimite în atelier exact când este cel mai necesar.
Într-o flotă, aceeași regulă aplicată tuturor poate ascunde diferențe importante. O dubă care face distribuție urbană are opriri dese și multe porniri. Un camion care parcurge distanțe lungi funcționează într-un alt regim termic și operațional. Un vehicul utilizat pe șantier este expus la praf, apă, vibrații și sarcini variabile.
Prin urmare, lubrifiantul potrivit pentru o aplicație nu este automat alegerea potrivită pentru toate celelalte.
Selecția trebuie să pornească de la locul și modul în care lucrează componenta. Fișa tehnică și documentația producătorului rămân punctele de plecare, iar recomandarea furnizorului trebuie verificată în raport cu aceste cerințe, nu folosită în locul lor.
O verificare inițială poate porni de la câteva întrebări simple:
- cât timp funcționează sau circulă vehiculul fără oprire;
- ce sarcină transportă în mod obișnuit;
- în ce condiții lucrează articulațiile, rulmenții și celelalte componente;
- la ce temperaturi și în ce condiții de mediu este exploatat;
- cât de ușor poate ajunge tehnicianul la punctele de lubrifiere;
- ce produs a fost folosit la revizia precedentă.
Ultimul aspect contează mai mult decât pare. Amestecarea unor produse incompatibile poate modifica proprietățile amestecului și, în funcție de formulă, poate afecta performanța lubrifiantului. Faptul că o piesă a fost alimentată cu lubrifiant nu înseamnă automat că a primit și protecția corespunzătoare.
În multe situații, cea mai eficientă oprire este cea programată la timp, nu intervenția rapidă după apariția unui zgomot sau a unei defecțiuni.
Lubrifierea se alege după aplicație, sarcină și condițiile de lucru
Un produs nu devine potrivit doar pentru că pe etichetă apare mențiunea că este destinat vehiculelor comerciale. Trebuie să corespundă cerințelor aplicației și condițiilor în care componenta funcționează.
Temperatura, presiunea, viteza, sarcina, expunerea la apă sau praf și materialele cu care lubrifiantul intră în contact pot influența alegerea. Într-o flotă mixtă, aceste informații ar trebui urmărite pe tip de vehicul și, acolo unde este necesar, pe fiecare punct de service.
Vâscozitatea, rezistența la apă, comportamentul la temperaturi scăzute și protecția împotriva uzurii sunt câteva dintre criteriile care pot deveni relevante, în funcție de aplicație.
Nu este nevoie să alegi produsul după cele mai spectaculoase formulări dintr-o prezentare comercială. Mai important este să știi ce cerințe are aplicația și cum se comportă produsul în condițiile reale de exploatare.
Înainte de schimbarea unei soluții de lubrifiere, merită notate problemele observate în exploatare: pierderi, zgomote, depuneri, intervale prea scurte sau intervenții repetate în aceeași zonă. Uneori, cauza poate fi cantitatea sau modul de aplicare și nu formula produsului. În alte situații, intervalul standard poate să nu reflecte condițiile reale de utilizare și trebuie analizat în raport cu documentația producătorului și recomandările tehnice.
Pentru o selecție mai clară, criteriile pot fi grupate astfel:
- condiții de mediu: praf, umezeală, sare, apă și variații de temperatură;
- regim de lucru: trafic urban, distanțe lungi, șantier sau utilizare sezonieră;
- încărcare: sarcina obișnuită și perioadele în care vehiculul lucrează aproape de limita admisă;
- punct de aplicare: motor, transmisie, articulație, rulment sau mecanism auxiliar;
- compatibilitate: produsul existent, materialele garniturilor și indicațiile producătorului;
- interval de service: kilometrii, orele de funcționare și condițiile concrete de exploatare.
Pe teren, o diferență mică de procedură poate conta la fel de mult ca alegerea lubrifiantului. Curățarea zonei înainte de aplicare poate reduce riscul introducerii impurităților în componentă. O cantitate prea mare poate fi la fel de nepotrivită ca una insuficientă, în funcție de aplicație și de procedura recomandată.
Iar dacă vehiculul ajunge la atelier după depășirea intervalului de mentenanță, niciun produs nu poate recupera timpul deja pierdut.
De aceea, soluțiile de lubrifiere pentru flote trebuie legate de un program care ține cont de kilometri, ore de funcționare, condiții de exploatare și tipul de traseu. Calendarul nu trebuie să fie o simplă formalitate. El trebuie să poată fi adaptat atunci când se schimbă modul în care este utilizat vehiculul.
O fișă de service spune mai mult decât o programare în calendar
Un calendar arată când trebuia realizată o intervenție. O fișă de service bine completată arată ce s-a întâmplat înainte și după aceasta.
Fără această legătură, aceeași defecțiune poate fi tratată de mai multe ori, iar echipa nu poate stabili cu ușurință dacă problema a fost rezolvată sau doar amânată.
În practică, istoricul nu trebuie să fie un dosar greu de urmărit. Poate fi o evidență clară pentru fiecare vehicul, cu aceleași câmpuri completate la fiecare intervenție.
Dacă tehnicianul notează doar „verificat”, fără alte detalii, următoarea echipă va avea prea puține informații pentru a lua o decizie fundamentată.
Un sistem simplu poate include:
- kilometrajul sau orele de funcționare;
- punctul verificat și produsul folosit;
- cantitatea, atunci când procedura o impune;
- zgomotele, scurgerile sau jocurile observate;
- intervențiile efectuate;
- data și criteriul următoarei verificări.
Un astfel de jurnal poate scoate la iveală tipare care nu sunt evidente de la o singură intervenție.
Dacă aceeași articulație are nevoie de intervenție la intervale tot mai scurte, merită investigată cauza: etanșarea, alinierea, contaminarea, modul de aplicare sau condițiile de exploatare. Dacă un vehicul întârzie constant la revizie, problema poate fi programarea mentenanței și nu lipsa de disciplină a șoferului.
De exemplu, dacă o oprire neplanificată consumă câteva ore de atelier, costul nu se limitează la piesele schimbate. Se adaugă timpul de lucru, indisponibilitatea vehiculului și eventualele costuri generate de reorganizarea activității. Calculul nu spune ce produs trebuie cumpărat, dar arată de ce merită urmărită cauza înainte ca vehiculul să lipsească din traseu.
Pentru flotele mari, această evidență poate deveni utilă și în planificarea achizițiilor. Când consumul de lubrifiant este urmărit pe vehicul, categorie sau perioadă, comenzile pot fi planificate mai bine, iar achizițiile urgente pot fi reduse.
Aprovizionarea la volume mari face parte din strategia de mentenanță
Pentru o companie care consumă sute sau mii de litri de lubrifianți, aprovizionarea nu este o simplă activitate administrativă. Ea influențează direct continuitatea programului de mentenanță și reprezintă o componentă esențială într-o strategie eficientă pentru flote. Dacă un produs nu este disponibil la momentul programat pentru schimb, intervenția este amânată, generând timpi morți sau necesitatea unor soluții de urgență ce impun verificări tehnice suplimentare.
De aceea, alegerea lubrifianților trebuie corelată atent cu specificațiile vehiculelor, condițiile de exploatare și necesarul real de întreținere. Un furnizor specializat poate contribui la identificarea produselor potrivite și la organizarea fluxului de aprovizionare în funcție de consumul real. Pentru companiile care urmăresc o colaborare pe termen lung în acest domeniu, un parteneriat cu un furnizor specializat, cum ar fi Gruppo Damidio, poate simplifica gestionarea comenzilor și a stocurilor.
Pentru o gestionare eficientă, merită urmărite:
- consumul mediu lunar și anual;
- necesarul pentru fiecare categorie de vehicule;
- frecvența schimburilor;
- cantitatea utilizată la fiecare intervenție;
- nivelul minim de stoc;
- timpul necesar pentru reaprovizionare;
- perioadele în care activitatea flotei crește;
- cantitățile comandate comparativ cu cele efectiv consumate.
O companie cu un consum mare poate obține o imagine mai clară asupra costurilor atunci când achizițiile sunt analizate împreună cu consumul real și cu programul de mentenanță.
Standardizarea anumitor produse poate simplifica gestionarea stocului, dar trebuie făcută numai acolo unde cerințele tehnice permit acest lucru. Nu are sens să reduci numărul de produse din depozit dacă rezultatul este utilizarea unui lubrifiant nepotrivit pentru anumite aplicații.
Scopul nu este să existe cât mai multe produse pe stoc și nici să existe un singur produs pentru toate vehiculele. Scopul este ca produsele necesare să fie disponibile în cantitățile potrivite și să poată fi corelate cu cerințele tehnice ale flotei.
Când monitorizarea ajunge la punctele greu accesibile
Punctele de lubrifiere greu accesibile schimbă modul în care trebuie privită mentenanța. Dacă un tehnician poate ajunge la un punct de service doar atunci când utilajul este deja oprit, verificarea devine mai rară și depinde excesiv de disponibilitatea personalului.
În cazul vehiculelor sau utilajelor care lucrează în zone izolate, pe șantiere sau pe trasee lungi, accesul fizic contează la fel de mult ca intervalul recomandat. În medii exigente, precum carierele sau șantierele extinse unde echipele nu pot ajunge frecvent la toate punctele de service, principala valoare a sistemelor conectate este posibilitatea de a urmări toate aceste puncte dintr-un singur loc.
O astfel de monitorizare nu înlocuiește inspecția tehnicianului și nici recomandările producătorului. Ea poate arăta însă că un rezervor se golește prea repede, că o alimentare nu a avut loc sau că un punct primește atenție cu întârziere. Informația ajunge astfel direct la persoana care coordonează programul de mentenanță, prevenind omiterea problemelor.
La evaluarea unei soluții de monitorizare conectată, merită analizate câteva aspecte concrete:
- ce date sunt înregistrate și la ce interval;
- cine primește alerta și în cât timp poate interveni;
- dacă sistemul poate fi utilizat în zone cu semnal slab;
- cum sunt urmărite alimentarea și consumul neobișnuit;
- cum sunt integrate informațiile în istoricul vehiculului sau al echipamentului.
Un sistem conectat nu este automat alegerea potrivită pentru fiecare flotă. Dacă vehiculele au puncte ușor accesibile, iar echipa respectă intervalele și completează corect fișele, un sistem simplu de control poate fi suficient.
Dacă, în schimb, utilajul lucrează departe de atelier, oprirea pentru verificare durează mult, iar aceeași zonă produce probleme repetate, monitorizarea poate ajuta echipa să identifice mai devreme situațiile care necesită atenție.
Și aici există o nuanță importantă: datele au valoare doar dacă cineva le urmărește și decide ce face cu ele. O alertă ignorată este doar un mesaj în plus. Procedura trebuie să stabilească cine verifică informația, cine decide intervenția și ce se notează după finalizarea lucrării.
Indicatorii care arată dacă strategia de lubrifiere funcționează
O strategie de lubrifiere trebuie evaluată după ceea ce se întâmplă în exploatare, nu doar după caracteristicile prezentate pe eticheta produsului.
Pentru vehiculele din aceeași categorie, merită urmărite aceleași informații și comparate perioade în care condițiile de lucru au rămas relativ similare.
Dacă schimbi simultan lubrifiantul, filtrul, intervalul de service și furnizorul, devine dificil să stabilești ce anume a produs diferența.
Costul direct al lubrifiantului este doar o componentă a calculului. În costul real pot intra timpul petrecut în service, piesele asociate, intervențiile neplanificate, consumul suplimentar și zilele în care vehiculul nu poate fi utilizat.
Un set simplu de indicatori poate include:
- costul lubrifiantului și al filtrului raportat la aceeași distanță sau perioadă de exploatare;
- consumul de lubrifiant raportat la kilometraj sau la orele de funcționare;
- numărul de opriri neplanificate asociate motorului, transmisiei sau sistemului de ungere;
- orele de lucru petrecute în service pentru vehiculele din aceeași grupă;
- cantitatea de lubrifiant adăugată între două schimburi;
- zilele de indisponibilitate;
- costurile intervențiilor neplanificate;
- consumul total de lubrifianți pe vehicul, categorie și perioadă.
După câteva cicluri de mentenanță, datele pot arăta că produsul folosit nu este problema principală.
Cauza poate fi logistica de aprovizionare, depozitarea în condiții nepotrivite, un filtru necorespunzător, o scurgere, o procedură de aplicare incorectă sau un interval care nu este adaptat condițiilor de exploatare.
În alte cazuri, o diferență de preț pe schimb poate fi justificată de costul total rezultat, dar o astfel de concluzie trebuie susținută de date și trebuie să respecte întotdeauna specificațiile producătorului.
Regula practică este simplă: atunci când este posibil, schimbă o singură variabilă odată și păstrează istoricul. Dacă rezultatul este bun, alegerea poate fi repetată. Dacă rezultatul este slab, există o urmă clară de la care poate începe investigația.
O flotă mare nu are nevoie de o promisiune universală. Are nevoie de decizii care pot fi explicate pentru fiecare categorie de vehicule și susținute prin datele din exploatare.
Eficientizarea mentenanței unei flote auto nu începe în atelier, ci în etapa de planificare. Alegerea lubrifiantului potrivit nu este o simplă achiziție bazată pe preț, ci o decizie legată de specificul aplicației, condițiile reale de exploatare și istoricul de service. Evidența lucrărilor, monitorizarea punctelor critice și o aprovizionare corelată cu necesarul real pot ajuta la o mai bună planificare a intervențiilor și a costurilor.
În final, o strategie solidă de lubrifiere nu caută o soluție universală pentru întreaga flotă. Ea pornește de la cerințele fiecărei categorii de vehicule și folosește datele din exploatare pentru a ajusta programul de mentenanță, aprovizionarea și modul de intervenție.
